Dragă mamă

1 iunie 2026 - ziua copilului

 

Dragă mamă,

Pentru toate darurile pe care mi le-ai oferit, îți mulțumesc din suflet!

Îți mulțumesc că mi-ai dat viață! Îți mulțumesc că m-ai ținut în pantecul tău timp de 9 luni, ceea  ce mi se pare incredibil de mult timp!

Îți mulțumesc că mi-ai făcut baie zi de zi, timp de un an și apoi alte sute de ori în anii care au urmat, când nu mă puteam descurca singură! Îți mulțumesc că m-ai înfășat, că m-ai legănat, că m-ai alăptat, că m-ai hrănit la fiecare câteva ore. 

Îți mulțumesc pentru nopțile nedormite, pentru mâinile muncite, pentru toate sacrificiile! Pentru timpul tău, pentru truda ta, pentru mâncarea gătită, pentru hainele spălate și călcate!

Pentru temele făcute uneori în lacrimi, pentru serbările la care ai fost nelipsită, pentru că m-ai aparat atunci când mi s-a făcut o nedreptate!

Te rog să mă ierți că te-am judecat aspru, că te-am vorbit de rău, că te-am văzut ca fiind rea și distantă!

Te rog să mă ierți că nu ți-am văzut suferința pe care ai reușit atât de bine să o ascunzi!

Te rog, iartă-mă! 

Te rog, iartă-mă!

Te rog, iartă-mă!

Am fost atât de nerecunoscătoare! Ai fost o adevărată forță a naturii, pentru care te admir profund. Pentru forța și determinarea ta, te-am admirat întotdeauna.

Pentru că ești mama, te-am pus pe un piedestal și am așteptat să îmi dai totul, fără să țin cont că și tu ești doar un om. 

Ai încercat să ții lucrurile legate pentru toată lumea, să te împărți în toate direcțiile - la serviciu, acasă, la munca câmpului, la bunici. Cu trei copii pe care a trebuit să ii crești mai mult singură, pentru că "asta face femeia". Și mai face și mâncare, și curățenie și teme, și sapă și fân, și serbări, și musafiri și pomeni, și prăjituri, și mai și spală de mâna trei culmi de rufe până la miezul nopții, și mai și coase și calcă pentru cinci persoane. Și mai și pictează pereți cu flori, și studiază, și schimbă programul unei școli, și ține fondul clasei, și face costume pentru serbare. Și ce nu face? De toate...

Generații de femei care fac imposibilul. Care muncesc pe brânci, care aduc bani în casă, care cresc copii, care țin gospodării. De dimineață până seara. Și care, mai ales, pun și strâng masa soților de fiecare dată, le calcă și le spală, de parcă ar fi și ei copii. 

Generații de femei epuizate, care se poartă ca niște giganți, ținând toată lumea în spatele lor. 

Și atunci de unde răbdare? De unde blândețe? De unde mângâiere? Când sunt atât de multe lucruri de făcut și doar o singură persoană să le facă. 

Te rog, iartă-mă!

Acum am înțeles cine ești. Acum văd grija și iubirea cu care m-ai crescut. Văd faptele și nu vorbele. Și chiar dacă nu mi-ai spus niciodată că mă iubești, simplul fapt că sunt aici și sunt cine sunt, spune asta mai tare ca toate cuvintele la un loc.

Te-am sunat astăzi să îmi spui la mulți ani de ziua copilului. Este "chestia" noastră.  Am vrut să îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, dar nu am putut. Am simțit multă tristețe și mi-a fost frică să nu izbucnesc în plâns. Nu stau prea bine la capitolul arătat emoții, la fel ca tine. Dar am reușit să îți spun "Mulțumesc că m-ai născut!" înainte ca lacrimile să mi se oprească în gât. Am simțit bucurie în răspunsul tău.

Sper că ai primit mesajul meu cu cuvinte puține! Sper că simți cât de recunoscătoare îți sunt!

Îți mulțumesc pentru tot! Te iubesc!

R.....a