Evoluție Conștientă

De ce sunt oamenii atașați de lucruri? Nu sunt. Sunt atașați de povestea din spatele lor. De amintiri, de ceea ce au însemnat odată pentru ei.  O pălărie de paie pe care nu ai vrut să o cumperi, dar pe care el "te-a obligat", ca să te protejeze de soare. Dar ție nu îți plac pălăriile. Ți-a cumpărat una când ați fost la Vama Veche. Te-ai bucurat că v-a prins ploaia și că "ai fost nevoită" să o abandonezi pe un gard, pentru că se stricase.  Un prespapier din Thassos , când ai plecat în vacanță cu el, deși sufereai după altul, fugind de ce simțeai și crezând că în sfârșit îți vei găsi fericirea.  O cutie de bijuterii primită de la colegii de muncă. Care are un design pueril, potrivit mai degrabă unei fetițe. Un glob de zăpadă , de la Cărturești, cu un gnom care îți arată degetul. Pentru că ți s-a părut cool, anti-sistem și că te reprezintă. Pe tine, rebela care nu e niciodată în stare să spună "nu" altora.    Ce mai faci cu ele? Ai făcut vreodată ceva? Și...

Poate ca sunt o persoana plictisitoare. Poate ca nu am, de fapt, ce sa ofer. Dar am avut 7 ani de zile, in cuplu. Apoi nu a mai fost suficient. Ne complacem in rutina si in confort. Care ne omoara film cu film, emisiune cu emisiune, zi de munca cu zi de munca. Devenim roboti. Previzibili, repetitivi, adica ce iubeste cel mai mult creierul.   Cat de viu esti de fapt? Suntem umbre ale potenialului care a murit in fasa. Zombies care stau mai mult pe telefon sau pe calculator decat cu persoana "iubita". Rezolvam taskuri dificle dar nu suntem in stare sa ne privim iubitul/iubita in ochi. Ne deranjeaza. Nu avem timp pentru ei. Sau poate doar cand avem chef de sex, dupa ce am vazut niste anime-uri sexy pe DeviantArt.  Ne prefacem ca traim, dar urmam acelasi tipar. In fiecare zi. Sufletul nostru este mort de mult. Cand o sa ne ingroape, vom fi deja niste mumii.  Ce poti face diferit? Autentic?   Poti sa iesi afara de dimineata sa vezi soarele oglindindu-se in lac....